Criza provocată de pandemie de Covid19 și dinamica pieței de energie în urma procesului de liberalizare din 2021 au evidențiat nevoia unor politici în domeniul energiei prin care accesul gospodăriilor la servicii de energie accesibile să fie unul stabil și continuu, funcțional atât în situații normale, cât și în circumstanțe excepționale. Conform estimărilor din 2017, un sfert dintre români sunt afectați de sărăcie energetică. Este o certitudine faptul că, în contextul actual, se accentuează acest fenomen, precum și starea de vulnerabilitate asociată cu el la nivele care sunt dificil de cuantificat. Noua lege privind consumatorul vulnerabil, care aduce completări utile la cadrul deja existent, dar continuă să lase neacoperite dimensiuni profund conectate cu cauzele și simptomele sărăciei energetice. Considerăm, deci, că este momentul potrivit pentru o rediscutare aprofundată a sărăciei energetice în România.
Raportul actual vine în continuarea precedentului raport publicat de Centrul pentru Studiul Democrației în 2017 și valorifica expertiza acumulată în contextul consolidării rețelelor profesional-academice la nivel european, precum acțiunea COST ENGAGER (Engager, 2020) sau numeroasele proiecte ample care îmbină cercetarea științifică cu elaborarea de politici publice, precum proiectele de tip Horizon.
Premisa de baza a acestui raport este că sărăcia energetică are o relevanță semnificativă în ceea ce privește calitatea vieții. O alta premisă, apărută ca o evoluție fața de anii trecuți, explorează ideea că asigurarea nevoilor energetice devine din ce în ce mai mult o chestiune asociată cetățeniei, plasată în zona drepturilor, complementară cu perspectiva de piața, în care accentul cade pe “consumator”.
Raportul are următoarele obiective:
1. Să ofere o actualizare a datelor și principalilor indicatori pentru o imagine cat mai completa posibil asupra sărăciei energetice în România.
2. Să prezinte noile evoluții în context european în ce privește înțelegerea sărăciei energetice, transpunerea lor în documente strategice și legislație si obligațiile statelor membre care deriva din aceasta.
3. Să reflecte modul în care România transpune la nivel aceste prevederi.
4. Sa identifice cele mai importante teme asociate cu sărăcia energetică si cum se răsfrâng ele asupra realității din țara noastră mai ales în context pandemic și postpandemic.
Pe parcursul raportului atragem atenția asupra nevoii de a disocia între „sărăcia energetică” și „vulnerabilitatea energetică”, deoarece folosirea celor două ca sinonime generează confuzie și contribuie la perpetuarea lipsei de înțelegere a fenomenului, cu impact negativ direct asupra calității politicilor publice.
Sărăcia energetică – o stare de moment care descrie incapacitatea unei gospodării de a-și asigura nevoile minimale de energie într-un mod care să asigure membrilor săi capacitatea de a funcționa ca membri deplini ai societății
Vulnerabilitatea energetică – un set de condiții care creează riscul ca o gospodărie să intre, chiar și temporar, în starea de sărăcie energetică
Utilizând mai mulți indicatori alternativi pentru măsurarea sărăciei energetice și datele pe care le avem la dispoziție, am estimat nivelul actual al vulnerabilității asociate cu energia la 32%, însă după alți indicatori nivelul acesteia este de 45%. Totodată, atragem atenția că focusul pe identificarea celui mai „bun” indicator sau pe forțarea unei valori cât mai clare pentru a ilustra dimensiunea fenomenului poate să fie contraproductivă. Accentul trebuie să cadă pe elaborarea unui cadru de politici publice cu participarea continuă a tuturor instituțiilor statului și a entităților private active pe piața de energie.
Recomandările acestui raport se bazează pe cele din 2017, cea mai mare parte dintre ele fiind în continuare de actualitate, chiar și în urma modificăriile legislației privind consumatorul vulnerabil din 2021. De asemenea, ele se bazează pe reglementările și evoluțiile legislative de la nivelul Uniunii Europene din ultimii cinci ani, pe experiențele altor țări europene, dar și pe documente strategice pe care chiar statul român le-a elaborat și și le-a asumat.
Recomandări pe termen scurt:
– Corectarea discrepanțelor dintre cuantumurile ajutoarelor de încălzire în funcție de tipurile de combustibil.
– Acordarea ajutorului de încălzire pentru electricitate ca un supliment la ajutorul pentru ajutoarele de încălzire pentru alți combustibili, pentru a acoperi situațiile în care electricitatea intervine ca un supliment pentru a acoperi nevoile de încălzire.
– Identificarea cât mai rapidă de combustibili alternativi la lemne pentru mediul rural, în funcție de specificul fiecărei localități.
Recomandări pe termen mediu:
– Elaborarea unui Plan Național de Acțiune pentru combaterea sărăciei energetice și formarea unui grup de lucru cu activitate continuă, ambele sub coordonarea ANRE, cu participarea tuturor instituțiilor statului și a entităților private active pe piața de energie.
– Stabilirea prin lege a unor indicatori pentru colectarea de date, la nivel local și central, să se facă în mod continuu, prin implicarea tuturor actorilor care generează sau dețin date relevante din punct de vedere al cauzelor și simptomelor sărăciei energetice.
– Înființarea de „one stop shops” – departamente specifice în fiecare primărie, care să ofere consiliere cetățenilor și care să investigheze și să identifice probleme care țin de sărăcia energetică în comunitate, precum și să administreze procesele administrative asociate cu implementarea măsurilor luate pentru combaterea sărăciei energetice.
Recomandări pe termen lung:
– Implementarea dreptului la energie, prin identificarea unor modalități asumate de stat pentru acoperirea nevoilor energetice minimale la nivelul fiecărei gospodării, indiferent de venit, combustibili sau starea clădirii și transformarea pieței de energie într-un instrument pentru garantarea acestui drept (urmând ca actorii din piață să își acopere interesele economice și orientate spre profit prin acoperirea nevoii de confort, după ce dreptul la energie este acoperit pentru toate gospodăriile).