Impactul imediat al crizei COVID-19 asupra gospodăriilor aflate în sărăcie energetică din Europa
Epidemia de coronavirus arată încă o dată că energia și serviciile de energie sunt ingrediente esențiale pentru o viață sigură, sănătoasă și decentă. Sărăcia energetică, înțeleasă în mod obișnuit ca incapacitatea de a asigura nivelurile necesare de servicii de energie în gospodărie, înseamnă să trăiești într-o locuință dificil de adus la un nivel optim de temperatură (fie că acesta presupune încălzire în timpul anotimpurilor reci sau răcire pe timp de vară) sau în care gătitul sau asigurarea nevoilor de hrană proaspătă sunt constrânse din cauza costurilor mai mari în raport cu veniturile și a slabei eficiențe energetice a clădirii și a dotărilor locuinței. Pe lângă accesibilitate și eficiență, sărăcia energetică se referă și la accesul dificil la surse alternative, curate și sigure. Sărăcia energetică este recunoscută astfel ca provocare complexă cu efecte sociale importante, pentru a cărei remediere este nevoie de angajamentul factorilor de decizie.
Sărăcia energetică presupune și expunerea la o serie de vulnerabilități. Persoanele sărace energetic sunt mai vulnerabile la riscuri de sănătate fizică, cum ar fi bolile respiratorii, cardiovasculare și de altă natură cu un impact documentat asupra creșterii mortalității, dar sunt și mai expuse bolilor mintale. Totodată, sărăcia energetică este asociată cu o diversitate de probleme care țin de inegalități și (in)justiție socială, acces la educație și bunăstare în general. Fenomenul, cu toate efectele sale, se răsfrânge în mod diferențiat asupra femeilor și altor grupuri vulnerabile. Toate aceste probleme sunt de mare actualitate în timpul pandemiei de coronavirus.
Criza actuală de coronavirus produce efecte mai largi decât cele legate de sănătatea publică, cu urmări socio-economice profunde și de lungă durată. Factorii preexistenți care duc la sărăcie energetică s-au amplificat în tot acest timp, prin scăderea sau pierderea veniturilor și creșterea facturilor ca urmare a consumului crescut de energie. Din punct de vedere medical, conjugarea efectelor virusului cu afecțiuni medicale preexistente, unele dintre acestea fiind asociate și sărăciei energetice, este bine documentată. Sub oricare dintre aceste forme s-ar manifesta, sărăcia energetică produce acum presiuni sporite asupra bugetelor gospodăriilor și asupra finanțelor publice, amplificând necesitatea de a o înțelege mai bine și de a identifica măsuri țintite în raport cu cei afectați.
Recesiunea declanșată de blocajele globale a început să adâncească inegalități preexistente în toate economiile lumii pe măsură ce s-au confruntat cu o creștere alertă a șomajului, eșuarea multor afaceri și o scădere a veniturilor gospodăriilor. Diferite analize economice se așteaptă la o dublare a numărului șomerilor în Europa, atingând un nivel estimat de 7,6%, și la o reducere a salariilor și a timpului de lucru cu impact asupra bugetelor de familie pe termen scurt și mediu. În România rata șomajului s-a aflat în creștere de-a lungul lunilor de criză, atingând 5,2% în luna iunie, iar, după unele surse, un nivel real superior celui european încă de la sfârșitul lunii martie, manifestând tendințe de creștere susținută. Șomerilor li se adăuga alte două categorii de persoane. În primul rand, cei afectați de șomajul tehnic, cu un vârf de peste un milion de persoane în luna aprilie (900.000 în mai), ajuns între timp la 596.000 angajați în urma noilor reglementări care au însoțit măsurile de redeschidere treptată a economiei. În al doilea rand, persoanele în concediu de îngrijire a copiilor (188.514 persoane în iunie, inclusiv persoane care beneficiază de acest tip de ajutor în urma măsurilor de stopare a pandemiei). Pentru ambele categorii, veniturile s-au redus cu cel puțin 25% pe mai multe luni dacă luăm în calcul și limitele de barem din legislație.
Asistăm deci la o scădere generalizată a veniturilor în timp ce consumul de energie în mediul rezidențial a crescut, pe fondul creșterii timpului petrecut la domiciliu, ca urmare a decretului de impunere a stării de urgență, a muncii la domiciliu și prin suspendarea cursurilor în întregul sistem de învățământ. La nivel internațional, un studiu realizat de Agenția Internațională a Energiei în peste 30 de țări pe perioada martie-aprilie aproximează, raportat la anii precedenți, o creștere a consumului de electricitate în mediul rezidențial cu 40%, în timp ce consumul de gaz a înregistrat o ușoară scădere datorată temperaturilor mai ridicate pentru această perioadă. În ce privește consumul de energie în mediul rezidențial la noi în țară, nu există încă date disponibile, însă, ținând cont de faptul că perioada stării de urgență a coincis cu perioade cu variații mari de temperaturi exterioare, putem aprecia o ușoară creștere și a consumului de gaz și lemne pentru încălzire și gătit raportat la perioade similare din anii precedenți, mai mare în zonele cu temperaturi mai scăzute. În termeni de impact asupra bugetelor gospodăriilor, la un consum mediu anual de electricitate pe gospodărie de aproximativ 1600 kWh, un preț mediu final dinaintea perioadei de liberalizare de aproximativ 0,65 lei/kwh și o creștere de 40% a consumului de electricitate poate rezulta în cheltuieli medii lunare suplimentare de 35 lei doar cu electricitatea, fără a ține cont de eventuale creșteri ale facturilor la combustibilul de încălzire și gătit și în contextul diminuării veniturilor. Creșterea cheltuielilor va rezulta în creșterea numărului de persoane care se afla în starea de vulnerabilitate energetică, mai ales în condițiile în care numărul gospodăriilor susținute prin ajutoarele de încălzire în timpul sezonului rece s-a redus continuu din 2012 încoace, odată cu creșterea veniturilor și neactualizarea plafoanelor din legislație. În condițiile incertitudinilor legate de evoluția pandemiei, în care unele state s-au îndreptat dinspre previziunile inițiale de stabilizare economică către tendințe mult mai fluctuante și de durată, cel puțin o parte din factorii care determină reducerea veniturilor și creșterea consumului de energie se vor menține pe o perioadă incertă de timp, fiind anticipați de reglementări și în țara noastră.
Impactul variază în funcție de sector și segmente demografice, dar devine tot mai evident că cei care sunt cel mai puternic afectați de această criză sunt grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate (vârstnici, persoane cu handicap, femei, copii, minorități, persoane cu statut informal, persoane din mediul rural, persoane singure, familii monoparentale etc.) care se suprapun în bună măsură cu categoriile pentru care impactul sărăciei energetice este disproporționat. Acțiunea COST ENGAGER, care reunește cercetători, experți și practicieni preocupați de sărăcia energetică din Europa, a publicat o serie de îndrumări de cercetare și politici publice identificând o diversitate de categorii care manifestă vulnerabilități individuale și de grup relevante în funcție de contextul național. În raport cu sectoarele afectate, lucrătorii vulnerabili din retail și horeca sunt primele victime ale opririi bruște a activității economice. La acestea se adaugă o parte din industria prelucrătoare care angajează o masă largă de muncitori necalificați, industria textilă și operatorii de servicii precum transporturile, operatorii de turism, activitățile culturale, care sunt împreună sectoare fundamentale ale economiei și a căror dificultate este de așteptat să dea naștere la efecte în lanț și pe termen lung. Rezultă un context care este favorabil suprapunerii mai multor cauze de vulnerabilitate, accentuând precaritatea persoanelor deja vulnerabile, dar și aducerii de noi gospodării într-o situație de prioritizare a cheltuielilor și, prin urmare, de dificultate în a plăti facturile de energie.
Criza COVID-19 agravează și inegalitățile de gen, care în sine sunt profund înrădăcinate în cauzele și experiențele sărăciei energetice. Structura și caracteristicile tipice ale gospodăriilor din țara noastră expun cu precădere femeile și copiii nevoii unui consum de energie sigură, curată și neîntreruptă și a celei de confort termic pe toată perioada anului. Prezența crescută în cadrul locuinței îi expune poluării mediului ambiant care vine din consumul de energie crescut din această perioadă. În plus, poate mai mult ca niciodată, accesul la energie este strâns legat de accesul la educație sau la piața muncii, în contextul în care școala online sau munca de acasa au devenit fie variante alternative la care se recurge în situații de urgență sanitară, fie singurele opțiuni prin care copiii și adulții își pot continua activitatea școlară sau profesională.
Dincolo de sectoarele formale de primă linie, OECD atrage atenția asupra nevoii de protejare a lucrătorilor din piețele informale care nu beneficiază de niciun mecanism de sprijin pe timp de criză, dar din care fac parte cele mai vulnerabile categorii de consumatori. Mai mult, studiile atrag atenția asupra distribuției sociale și spațiale a vulnerabilităților și a sărăciei energetice scoțând în evidență manifestările ample la nivel de societate (dificultățile cu care se confruntă statele postcomuniste în comparație cu cele occidentale),, dar și existența unor buzunare de sărăcie, cu precădere în mediul urban, și care produc contexte de captivitate (lock-in effect) în care vulnerabilitățile se perpetuează într-un cerc vicios care dă naștere unei dinamici de degradare socio-economică profundă. Astfel de medii, precum Ferentari sau Pata Rât, ca să ne referim la cele mai cunoscute, sunt contexte în care sărăcia energetică este un fenomen multidimensional, care se combină cu alte vulnerabilități între care informalitatea joacă un rol central. Aici se găsesc condiții suboptime de locuire, locuințe supraaglomerate și vizibil degradate, și este de așteptat ca, odată cu criza sanitară, starea de precaritate să se accentueze aici profund.
Evoluția pandemiei produce incertitudini la toate nivelurile de activitate, generând presiuni psihologice importante asupra indivizilor. O cercetare experimentală INSSE din primele săptămâni ale crizei de coronavirus evaluează impactul acesteia prin prisma așteptărilor agenților economici din varii sectoare de activitate și evidențiază gradul ridicat de incertitudine cu privire la evoluția activităților în fiecare dintre acestea. Imposibilitatea de a anticipa un venit sigur și constant în viitor, conjugata cu efectele carantinei și ale stresului venit din nevoia de conciliere a activităților profesionale și personale, pot rezulta în costuri psihologice importante precum anxietatea, depresia sau diminuarea capacității de decizie, etc. Date fiind evidențele privind efectele psihologice ale sărăciei energetice, factorii conjuncturali pot deveni un element important de amplificare.
Situațiile anterioare de sărăcie energetică sunt acum exacerbate. Unii oameni sunt obligați să trăiască în condiții de confort termic scăzut, lipsiți de serviciile de energie prin care să-și poată asigura necesarul de hrană proaspătă sau de apă caldă curentă. Pentru alții, mai mult ca înainte, activitatea profesională, educația sau activitățile casnice devin provocări de luat în calcul în procesul de prioritizare a cheltuielilor. În pofida inițiativelor necesare de plafonare a prețurilor pe perioada stării de urgență, rămâne incertă situația celor care erau deja deconectați pentru neplată sau a celor care acumulează datorii la furnizori. Capacitatea fizică de reacție a companiilor și instituțiilor abilitate a fost redusă în această perioadă. Distanțarea fizică înseamnă, de asemenea, mai multe dificultăți în a căuta și a primi ajutor, fie din partea serviciilor oficiale de asistență socială, fie a familiei și a prietenilor. Mai mult, pentru cea mai mare parte a consumatorilor vulnerabili nu există politici de sprijin, parțial din pricina unei legislații incomplete, parțial din cauza nerecunoașterii fenomenului în totalitatea sa în politicile comerciale ale companiilor. Minoritățile subreprezentate rămân în afara măsurilor de urgență. Legislația recunoaște consumatorii vulnerabili pe motiv de venituri reduse sau pe cei din motive de vârstă. Pentru aceștia ajutoarele de încălzire sunt acordate exclusiv în lunile de iarnă și în condițiile unui cumul de criterii restrictive. Tarifele sociale au la rândul lor un grad ridicat de limitare. Mai mult, măsuri luate în calcul în multe țări și care au produs o plasă de siguranță suplimentară pentru consumatori, precum sunt interzicerea temporară a deconectărilor sau mecanisme de sprijin financiar pe timp de criză, au lipsit deocamdată la noi în țară.
Un pact de solidaritate pentru instituirea dreptului la energie
Criza actuală demonstrează rolul critic pe care energia îl are în viețile noastre. Vulnerabilitatea unora dintre noi în raport cu un serviciu zilnic esențial ilustrează faptul că politicile publice au nevoie să fie consolidate pentru a livra o piață rezilientă și echitabilă în care consumatorul ocupă rolul central. Pandemia a dat naștere unor dezechilibre suplimentare care riscă cu atât mai mult să submineze coeziunea socială și mecanismele democrației. În acest context, este necesară dezvoltarea unui pact de solidaritate pentru protejarea persoanelor cele mai vulnerabile în contextul crizelor actuale și viitoare, pentru a adresa inegalitățile sociale în creștere punând accentul pe sănătatea și bunăstarea populației vulnerabile. O distribuire corectă a costurilor pandemiei între gospodării, stat și actorii economici e necesară pentru protecția populației vulnerabile energetic. De asemenea, sunt necesare eforturi suplimentare în activitățile de cercetare și dezvoltare pentru a investiga și înțelege mai bine impactul unor astfel de crize globale asupra populațiilor aflate în stare de vulnerabilitate sau sărăcie energetică.
Este timpul să ne gândim la dreptul la energie și la servicii de energie pentru toți.
Peste tot în lume guvernele au luat măsuri sporite pentru a crește protecția populației și a minimiza costurile crizei sperând la o redresare cât mai rapidă a economiilor. Cu toate acestea, mult mai multe eforturi sunt necesare pentru a-i proteja pe cei vulnerabili. Serviciile de solidaritate socială și energetice trebuie să continue să funcționeze la capacitate maximă, inclusiv în context de criză pentru a nu împiedica accesul persoanelor la energie, la scheme de sprijin și la o viață demnă. Este nevoie de măsuri flexibile și susținute pentru a menține veniturile persoanelor care și-au pierdut locul de muncă sau se confruntă cu dificultăți pentru a absorbi șocul crizei și pentru a păstra puterea de cumpărare. De asemenea, este nevoie de mecanisme de identificarea gospodăriilor și companiilor care au intrat în dificultate de plată a facturilor din cauza efectelor crizei și de mecanisme care să garanteze continuarea activității, fie că aceasta presupune o regândire a politicilor tarifelor sociale, subvențiilor și ajutoarelor oferite de stat, sau mecanisme de reeșalonare a plăților sau o regândire a opțiunilor de tarifare la companii. Pe măsură ce consumatorii devin mai vulnerabili și utilizează mai multă energie, accesul ușor la sprijin financiar trebuie să devină o regulă. De altfel, criza Covid a evidențiat consecințele negative pe care le are înțelegerea ingusta din legislație a vulnerabilității și ale surselor ei. Este necesară o înțelegere aprofundată a conceptului de vulnerabilitate – implicit a vulnerabilității în raport cu serviciile de energie – pentru a putea elabora instrumente țintite și eficiente. Dincolo de legislație, vulnerabilitatea nu poate fi înțeleasă și rezolvata în practica fără eficientizarea aparatelor de asistență socială, în special a celor aflate în subordinea autorităților locale, acestea cunoscând cel mai bine comunitățile locale și problemele cu care se confruntă acestea.
Costurile unei gospodării cu energia trebuie să fie accesibile și predictibile, evitând astfel șocurile, nu numai pentru consumatorii vulnerabili, ci pentru populație în general și nu doar în situații excepționale. În acest sens, consumatorilor, mai ales în condițiile liberalizării pieței de energie, trebuie să li se asigure nu doar servicii de bună calitate, ci și mecanisme, stabilite prin contract, de protecție pentru situații neprevăzute în care pot apărea dificultăți de plată a facturii în gospodarie. Dată fiind capacitatea limitata a consumatorilor de a înțelege limbajul tehnic în care sunt întocmite contractele, buna credință a companiilor și supervizarea reglementatorului cu scopul de a proteja consumatorii sunt esențiale pentru stabilirea unor relații de durată, bazate pe încredere între ambele părți implicate în contract. Totodată este necesară introducerea de criterii de performanță pentru companii care să țină de politicile privind consumatorii vulnerabili la nivelul reglementatorului de piață. Identificarea unor instrumente de diseminare și recompensare a bunelor practici poate fi benefică în acest sens. Tarifele sociale sau subvențiile de căldură sunt mecanisme tranzitorii către măsurile generalizate de eficiență energetică, dar ele trebuie actualizate astfel încât să țină cont de indexarea veniturilor, respectiv de adaptarea tranșelor de consum la volume raționale, în timp ce criteriile de acordare să fie echitabile și nerestrictive. Prin urmare, trebuie aplicate reguli specifice care să poată funcționa și produce efecte atât în timpul crizei COVID-19, cât și dincolo de perioada de carantină.
Limitarea deconectarilor de la serviciile de energie. Deși pe perioada stării de urgență s-a dispus plafonarea prețurilor la utilități, nu s-au luat măsuri privind interzicerea deconectarilor. În prezent, măsura este dispusă doar cu privire la cei a căror stare de sănătate depinde de conectarea la aparate de sprijin. Însă măsura este necesară ca plasă de siguranță pentru o categorie mult mai largă de consumatori și pentru o perioadă mai lungă de timp, nu doar de-a lungul stării de urgență sau alertă. Ținând cont de efectele pe termen lung pe care dezechilibrele economice le au asupra bugetelor de familie, este necesară luarea acestei măsuri cel puțin până la achitarea plăților, prevenind totodată acumularea de datorii la furnizori. Pe timp de criză este necesară stabilirea unor niveluri minime de consum pentru a ne asigura că gospodăriile își pot acoperi nevoile de bază, în special cele legate de urgențele de sănătate, precum sunt cele din contextul crizei actuale (igienizarea gospodăriei, igiena personală, accesul la informație pentru informare, muncă, educație, etc.). După această perioadă, modificarea plafoanelor trebuie făcută astfel încât să prevină situații în care deconectările să provoace greutăți sociale. Mecanismele de gestionare sau ștergere a datoriilor nu pot fi adoptate decât în cooperare între guvern, reglementator și companiile de utilități.
Calitatea locuințelor și a dotărilor și accesul la resurse diversificate și accesibile sunt două dintre cele mai presante probleme, recunoscute ca atare prin includerea lor de către ONU în randul obiectivelor de dezvoltare durabilă. Astfel, asigurarea de locuințe decente, cu acces adecvat și neîntrerupt la energie, trebuie să fie o prioritate în planul de revenire economică la nivel național și ținând cont de obiectivele Pactului Ecologic European. Calitatea locuințelor înseamnă mai mult decât eficiența energetică, dar, deocamdată, prioritatea ramane reamenajarea termică, păstrând costurile de locuire accesibile pentru gospodării. Valul de Renovare propus ar trebui să fie aplicat echitabil și incluziv pentru a garanta că și cei mai săraci cetățeni trăiesc în locuințe eficiente energetic. De asemenea, în condițiile în care 80% din locuințele din mediul rural se încălzesc cu lemn de foc fără să aibă acces la surse alternative, accesibile și curate, planurile naționale de revenire economică ar trebui să integreze îmbunătățirea accesului la energie între prioritățile de acțiune, ținând cont de un standard minimal rezonabil de energie pentru toate locuințele (conform propunerii din Directiva (UE) 218/844).
Criza Covid scoate în evidență și amplifica problemele legate de accesul la energie, însă e important de reținut că, pentru cel puțin un sfert din populatia Romaniei și peste 10% din cea a Europei, acestea existau dinaintea crizei și vor persista dincolo de ea. De aceea, este necesară conceptualizarea și implementarea în legislație a dreptului la energie pentru toți cetățenii, precum și operaționalizarea acestuia într-un mecanism care să asigure în mod continuu accesul la servicii de energie accesibile, sigure și curate al tuturor cetățenilor. Un fond special destinat sărăciei energetice, gestionat de stat ca garant al drepturilor cetățenilor, poate să preia povara facturilor atunci când gospodăriile ajung în incapacitate de plată, poate proteja gospodăriile de consecințele unor dezechilibre macroeconomice și poate fi o sursa de investiții în infrastructură și în eficiența locuințelor. Mecanismele de accesare a acestui fond trebuie să aibă un caracter flexibil și echitabil, astfel încât interesele economice ale furnizorilor de energie să nu fie afectate, iar fondul să nu devină un pretext pentru neplata facturilor. De asemenea, modalitățile de alimentare a acestui fond pot fi explorate împreună cu reprezentanți ai furnizorilor și ai consumatorilor. Funcționarea permanentă a unei astfel de plase de siguranță pentru asigurarea dreptului la energie este o modalitate sustenabilă de protecție a cetățenilor în fața unor crize neprevăzute, fie ele globale sau doar la nivel de gospodarie.