Coautori Claudiu Ivan și Oana Negru-Subțirică.


Studiul nostru pornește de la două premise dezbătute intens în literatura de specialitate. Prima este aceea că educația școlară contează pentru formarea unei culturi politice propice democrației. Este adevărat că unii cercetători au afirmat că factorii economici, designul instituțional și factorii istorici sunt determinanți pentru apariția și menținerea democrației, în timp ce factorii culturali au cel mult un rol de mediere a efectului celor dintâi (Verba 2015).


Studiile recente, însă, aduc argumente convingătoare privind faptul că anumite atitudini, valori și norme sunt propice implicării civice, participării politice și susținerii de politici incluzive, și că educația școlară poate contribui la învățarea lor. A doua premisă este că atitudinile și valorile profesorilor față de societate și sistem politic, precum și față de profesie, au un rol substanțial în educarea elevilor pentru democrație. Teoriile predării și învățării susțin că profesorii au un rol important în susținerea dezvoltării elevilor în domenii mult mai largi decât cele care cuprind curricula de bază.


Modul de interacțiune al profesorilor cu elevii prezic competențele lor sociale, implicarea și comportamentul lor în societate (Blazar și Kraft 2016, Hamre, Hatfield,Pianta, & Jamil, 2014). În ultimii ani, agenda de cercetare a relației dintre școală și democrație a fost extinsă, incluzând pe lângă evaluarea curriculei educaționale, a climatului în clasă, a modului de predare și a calificării profesorilor, și măsura în care aceștia susțin valori și norme democratice. Rezultatele susțin nu doar existența unui efect însemnat al profilului profesorilor asupra formării civice a elevilor, ci și persistența lui și după terminarea școlii (Feșnic 2015; Dassonneville et al., 2012; Hooghe and Wilkenfeld, 2008).


Pornind de la datele unui sondaj realizat pe un eșantion reprezentativ pentru profesorii claselor 1 5-12 din România, precum și de la o serie de 2 interviuri de grup , studiul nostru își propune să ofere răspunsuri următoarelor categorii de întrebări:


1. Care sunt atitudinile, valorile și orientările profesorilor în ceea ce privește sistemul politic din România?

2. Care sunt nivelele de implicare civică, de toleranță socială și de încredere interpersonală? În ce măsură se raportează profesorii față de minoritățile etnice, religioase sau culturale? Sunt profesorii pregătiți să contribuie la diminuarea excluziunii sociale, atât de pronunțate în societate românească, sau dimpotrivă, sunt unul dintre factorii care contribuie la menținerea și amplificarea ei, inclusiv prin susținerea segregării școlare a romilor?

3. Care este pespectiva profesorilor asupra unor personalități și mișcări politice din trecutul țării, ce au promovat perspective autoritare și discriminare etnică?

4. Cum evaluează profesorii școlile în care predau? Cum văd sistemul educațional din România, într-o perspectivă comparată în timp și față de alte țări?

5. Care sunt valorile personale ale profesorilor, convingerile lor privind predarea și identitatea lor profesională, precum și relațiile dintre acestea?


Raportul poate fi accesat integral aici.