Reprezentarea parlamentară a românilor din străinătate

Premise legale, miza pentru alegători, miza pentru partide, propuneri și soluții


Publicație realizată cu sprijinul Fundației Hanns Seidel.


Publicaţie finanţată de către Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei în baza unei decizii emise de către Parlamentul German.


Rezumat

Legea electorală conține prevederi contradictorii în ceea ce privește circumscripția care revine diasporei, în special din perspectiva numărului de parlamentari care îi sunt alocați: doi senatori și patru deputați. Numărul mic de parlamentari, raportat la dimensiunea acestui segment de electorat, poate fi asociat cu probleme precum: participarea redusă la vot a românilor din străinătate la alegerile parlamentare, interesul scăzut din partea partidelor cu privire la această circumscripție, reprezentarea deficitară a intereselor acestui segment de electorat în viitorul parlament și, pe termen lung, reducerea și mai accentuată a interesului și dorinței de implicare a românilor din străinătate cu privire la politica națională.

Pentru a corecta această problemă, propunem creșterea numărului de parlamentari alocați circumscripției românilor din străinătate prin aplicarea normelor de reprezentare pentru Senat și Camera Deputaților la una dintre următoarele două baze de calcul:


  • -Numărul cetățenilor românilor cu drept de vot din străinătate înscriși în registrul electoral înainte fiecărui scrutin parlamentar.
  • -Numărul cetățenilor românilor care figurează ca fiind plecați din țară pe o perioadă îndelungată, conform datelor celui mai recent recensământ.


Context și definirea problemei

După 1990, timp de aproape două decenii, voturile românilor din străinătate au contat puțin în economia rezultatelor finale ale alegerilor din România, indiferent de tipul lor, deoarece numărul cetățenilor români din străinătate era prea mic. Interesul diasporei a fost constant mai mic în alegerile parlamentare comparativ cu alegerile prezidențiale. Această diferență între prezența la vot la cele două tipuri de alegeri este valabilă și pentru interiorul României, însă este mult mai mare când vine vorba de diaspora


Situația s-a schimbat odată cu alegerile prezidențiale din 2009, când 147.754 de persoane au votat în al doilea tur, voturile exprimate fiind decisive în stabilirea rezultatului final. Situația s-a amplificat în 2014, când 377.651 de persoane au votat în aceeași fază a alegerilor. Importanța acestui segment de electorat vine în special din creșterea semnificativă a numărului de români emigrați, mai ales în state vestul Europei, în ultimii 15 ani, precum și din influența pe care aceștia o păstrează la nivelul rețelelor lor sociale din țară. În prezent, numărul românilor de peste granițe este estimat la 2,5-3 milioane de persoane, cei mai mulți fiind plecați în căutarea unui loc de muncă. Estimările privind numărul lor variază în funcție de indicatorii utilizați pentru numărare (reședință, existența sau nu a unui contract de muncă sau tipul acestuia etc.), de mișcarea transnațională continuă a unora sau a familiilor acestora între țara de destinație și România, de reemigrare (trecerea dintr-o țară străină în alta) sau de statutul lor legal. Aproximativ 15% dintre cetățenii cu drept de vot ai României locuiesc peste granițe. Totuși, aceștia sunt reprezentați în Parlament de doar doi senatori și patru deputați.

În cele ce urmează vom prezenta un scurt istoric al circumscripției pentru diaspora din alegerile parlamentare, vom prezenta experiența altor state în ce privește reprezentarea diasporei prin circumscripții speciale, vom analiza ideea de reprezentativitate a parlamentarilor în raport cu circumscripțiile pe care le reprezintă, iar la final vom explica numeric de ce legea electorală actuală stabilește premisele pentru o serioasă subreprezentare a diasporei românești în Parlament și care sunt propunerile noastre pentru îmbunătățirea legislației.


Circumscripția pentru diaspora, introdusă în 2008

Înainte de reforma electorală din 2008, toate voturile exprimate de românii din străinătate erau contorizate în cadrul circumscripției electorale corespunzând Bucureștiului. Cu alte cuvinte, voturile diasporei erau folosite pentru a alege parlamentarii capitalei. După reforma din 2008 și începând cu alegerile din același an, o circumscripție separată a fost creată pentru românii din străinătate, prin Legea 35/2008, articolul 10. De asemenea, prin articolul 11, alineatul 2, litera f), acestei circumscripții i-au fost alocate șase mandate parlamentare: două de senator și patru de deputat.[1] Prin Hotărâre de Guvern, circumscripția a fost divizată în colegii, fiecare corespunzând unui mandat și asociat cu o anumită zonă geografică.[2]

Pentru Camera Deputaților:

Colegiul 1: Europa de Nord și de Vest

Colegiul 2: Europa de Est și Asia

Colegiul 3: Australia, Noua Zeelandă, Canada, SUA

Colegiul 4: Orientul Mijlociu și Africa

Pentru Senat:

Colegiul 1: Europa și Asia

Colegiul 2: Americile, Australia, Noua Zeelandă, Orientul Mijlociu și Africa


Adoptarea Legii 208/2015 a marcat revenirea la votul pe liste închise, în aceleași circumscripții electorale, fără a mai fi nevoie de colegiile electorale. Circumscripția pentru diaspora a fost păstrată, însă numărul de mandate alocate acesteia nu a fost modificat. Astfel, în pofida creșterii continue a dimensiunii diasporei românești, aceasta va vota în continuare pentru patru deputați și doi senatori. Aceștia vor reprezenta aproximativ 2,5-3 milioane de cetățeni români aflați în străinătate.


Situația este excepțională cu atât mai mult cu cât este evident că în străinătate există mai mult de 200.000 de locuitori. Pe de o parte numărul de alegători la turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2014 a fost de 377.561 de alegători. Pe de altă parte, alegătorii înscriși în registrul electoral în 2016 sunt în număr de 609,962[3]. Diaspora este subreprezentată chiar și în raport cu cel mai mic județ al țării, Covasna, care avea un număr de 184,212 alegători în 2014[4] (și o populație de 206.261 de locuitori conform recensământului din 2011) și care votează tot pentru șase parlamentari.


Circumscripții pentru diaspora în lume

Conform bazei de date IDEA, 122 de state permit votul pentru cetățenii din străinătate în alegerile parlamentare. Dintre acestea, doar 16 au creat o circumscripție electorală specială pentru diaspora: Algeria, Angola, Capul Verde, Columbia, Croația, Ecuador, Franța, Italia, Macedonia, Mozambique, Panama, Portugalia, Republica Dominicană, România, Ungaria, Taiwan, Tunisia. Deci, din acest punct de vedere, România este o excepție pozitivă.


Dintre aceste țări, doar Franța și Italia au diaspore cu dimensiune considerabil mai mare decât cea a României (și o istorie a migrației mai îndelungată), iar numărul de parlamentari alocați acestui segment de electorat este dublu. State precum Algeria, Columbia, Croația, Portugalia, Ungaria sau Tunisia au un număr de cetățeni cu drept de vot în afara granițelor comparabil cu cel al României, iar în acestea numărul variază de la o extremă la alta: Portugalia are între 2 și 4 parlamentari pentru diaspora, în Croația numărul variază de obicei între 3 și 4, Algeria alege 8, în timp ce Columbia are doar un mandat rezervat, iar Tunisia are 18. În Croația, în 1995, când a fost creată această circumscripție, au fost alocate 12 mandate pentru aproximativ 400.000 de cetățeni. În prezent, numărul nu poate depăși, prin lege, 6 mandate, însă numărul exact este determinat în funcție de prezența la vot și de numărul mediu de voturi necesar pentru obținerea unui mandat la nivel național, astfel că numărul final este de obicei de 3 sau 4 mandate. În Portugalia, fiecare dintre cele două circumscripții primește din oficiu un mandat, iar dacă într-o circumscripție votează minim 55.000 de cetățeni, atunci este adăugat și un al doilea mandat.


Tunisia, după „Primăvara arabă”, alocă începând cu alegerile din 2011 nu mai puțin de 18 parlamentari diasporei, în următoarele circumscripții: Franța 1 și Franța 2 (câte 5 mandate fiecare), Italia (3 mandate fiecare), Germania (1 mandat), America/restul Europei (două mandate), statele arabe/restul lumii (două mandate).


Trebuie menționat că toate statele amintite mai sus se confruntă cu dificultăți similare cu ale României în stabilirea unui număr precis de cetățeni aflați peste hotare și cu atât mai mult a unui număr precis de cetățeni cu drept de vot. Migrația ilegală, migrația sezonieră sau lipsa documentelor de reședință sunt probleme care influențează decisiv statisticile oficiale, astfel că orice încercare de estimare a unui număr real va conține o doză de arbitrar și orice cifră oficială avansată, bazată pe migrația documentată, va oferi o estimare sub numărul real.


Așadar, observăm că nu există o abordare unitară a reprezentării diasporei în parlamentele naționale și că, raportat la toate statele lumii, România este mai degrabă o excepție fericită în actualul cadru legislativ.


Care este miza alegerilor din diaspora pentru partide?

Reprezentarea diasporei de către doar 4 deputați și 2 senatori imprimă o anumită dinamică și partidelor comparativ cu acest segment de electorat. Doar primele două partide clasate pot obține un mandat de senator, iar în condițiile unui vot covârșitor în favoarea unui competitor electoral, aflat la o diferență mare de voturi de următorul clasat, ambele mandate ar putea merge către același partid.


Un exemplu util este județul Covasna, unde unde UDMR obține constant între 65-70% din voturi și preia ambele mandate de senator, în condițiile în care al doilea partid clasat nu obține mai mult de 15%. La Senat, cota electorală este de 100%/2, adică 50%. Deci un scor de 70% asigură două cote întregi (transpuse în două mandate) și un rest de 20%. Celelalte partide obțin în acest județ scoruri de sub 15%, procent mai mic decât cota, care se transformă implicit în rest, mai mic decât cel al UDMR. La Camera Deputaților, cu un procent asemănător, UDMR obține regulat trei din patru mandate, al patrulea revenind la redistribuire competitorului de pe locul doi sau trei. Două dintre mandate îi revin direct, în baza numărului de voturi, în timp ce al treilea îi revine în baza restului foarte mare. Chiar și un procent mai mare de 15% al celui de-al doilea clasat si un scor de sub 65% al UDMR ar face ca restul UDMR să fie al doilea ca mărime, ceea ce îl favorizează oricum pentru un al treilea mandat.

________________________________________________

Analizăm mai jos trei scenarii de distribuție a mandatelor pentru Senat, raportat doar la primele două partide clasate.


Cota electorală în procente pentru Senat = 100% voturi valabil exprimate / 2 = 50%


Scenariul 1

Voturi pentru partidul A: 50%+x

Voturi pentru partidul B: y

Partidul A câștigă un mandat de senator deoarece obțină o cotă întreagă de voturi, iar x este restul său pentru al doilea mandat. Cum y<50%, y este restul lui B pentru al doilea mandat.

Dacă x>y, ambele mandate merg la partidul A.


Scenariul 2

Voturi pentru partidul A: 50%+x

Voturi pentru partidul B: y

Partidul A câștigă un mandat de senator deoarece obțină o cotă întreagă de voturi, iar x este restul său pentru al doilea mandat. Cum y<50%, y este restul lui B pentru al doilea mandat.

Dacă x<y, al doilea mandat merge la partidul B.


Scenariul 3

Voturi pentru partidul A: x

Voturi pentru partidul B: y

Dacă x<50% și y<50%, A și B iau fiecare câte un mandat de senator, indiferent care sunt ordinea și diferența dintre x și y. Deci în condițiile unui scor mai echilibrat, în care nici un partid nu ia peste 50% din voturi, toate scorurile electorale se transformă în resturi, iar primele două partide, având resturile cele mai mari, vor prelua cele două mandate.

Logica se păstrează și pentru Camera Deputaților, unde trebuie alocate patru mandate, cu diferența că, în această situație, cota electorală este de 100%/4 = 25%.

___________________________________________________________

În aceste condiții, circumscripția pentru diaspora se va găsi într-una dintre cele două situații: fie există un sprijin disproporționat de mare pentru un singur partid și atunci celelalte își vor disputa doar unul sau două mandate de deputat, fie sprijinul este împărțit între partide și fiecare se va aștepta să obțină cel mult un mandat de senator și unul sau cel mult două de deputat. Mai mult, circumscripția alocată diasporei nu este una care să fie bine acoperită de organizații de partid, așa cum se întâmplă cu circumscripțiile asociate județelor, unde există structuri locale, alegeri locale și resurse locale care trebuie gestionate. Partidele politice nu manifestă același interes pentru circumscripția definită pentru diaspora comparativ cu una din țară. În plus, răspândirea alegătorilor din diasporă face dificilă o campanie electorală tradițională. Nu în ultimul rând, electoratul din străinătate este unul relativ imprevizibil, în comparație cu cel din țară. La alegerile parlamentare din 2012 s-au prezentat mult mai puțini alegători decât la alegerile prezidențiale din 2009 și 2014. Aceste diferențe considerabile în rata participării fac dificilă o estimare a procentelor pentru partidele politice. Din aceste motive organizațiile de partid din străinătate nu au lideri cunoscuți și nici locurile de pe listele din străinătate nu sunt ocupate cu candidați din afara organizațiilor.[5]


Așadar, miza alegerilor parlamentare din diaspora pentru partide este una redusă, iar premisele sunt date chiar de legislația electorală.


Cât de bine își pot reprezenta circumscripția parlamentarii diasporei?

Atunci când judecăm calitatea reprezentării în Parlament, este important de reținut că mandatele sunt reprezentative, nu imperative. Constituția României menționeaza explicit, la articolul 69, că mandatul imperativ este nul. Mandatul reprezentativ presupune loialitatea în primul rând față de stat, iar în special în cazurile sistemelor electorale proporționale, bazate pe liste de partid, apare elementul loialității față de partid. Comisia de la Veneția argumentează însă că orice element care să îl priveze pe ales de capacitatea lui de reprezentare (cum ar fi pierderea mandatului în cazul părăsirii partidului din partea căruia a fost ales sau mandatul imperativ care ar putea fi asociat cu procedura de recall din partea circumscripției) trebuie să fie evitat.


De aceea, este dificil de cuantificat dacă un parlamentar își reprezintă bine sau nu circumscripția din care a fost trimis în Parlament, deoarece, din punct de vedere normativ, nu acesta este scopul mandatului. Pe de altă parte, alegerile sunt organizate în primul rând la nivel de circumscripție, adică la nivel local, nivelul național fiind cel la care are loc doar redistribuirea mandatelor și care asigură un nivel cât mai ridicat de proporționalitate a rezultatului întregului proces de alocare a mandatelor. Unul dintre motivele pentru care se recurge la circumscripții este acela de a transforma parlamentarii într-o punte de legătură cu cetățenii. De aceea, parlamentarii primesc un buget pentru funcționarea unui birou parlamentar în circumscripția în care au fost aleși, organizează audiențe cu cetățenii, organizează și participă la acțiuni la nivel local în calitate de parlamentari, organizează conferințe de presă sau iau parte la alte acțiuni prin care informează și exprimă opinii cu privre la activitatea Parlamentului. Mai mult, activitatea parlamentară este împărțită în trei componente: activitate în plen, activitate în comisiile parlamentare și activitate în teritoriu, fiecare primind ponderi diferite în funcție de cât de încărcată este agenda parlamentară. În mod obișnuit, parlamentarii sunt scutiți de prezența în București cu ocazia unor evenimente precum începutul de an școlar, când li se cere să ia parte la activitățile din circumscripții, iar ziua de vineri este tradițional dedicată activității în birourile parlamentare din teritoriu.


Așadar, chiar dacă ne aflăm sub auspiciile mandatului reprezentativ, relația parlamentarului cu circumscripția în care a fost ales este importantă cel puțin din perspectiva rolului de informare și comunicare cu cetățenii. În aceste condiții, apar dubii cu privire la capacitatea parlamentarilor aleși de către diaspora de a reprezenta alegătorii reuniți în această circumscripție.


Cum pot ei acoperi o circumscripție atât de vastă? După dispariția colegiilor electorale, circumscripția acoperă practic întreaga lume. Chiar și dacă ne raportăm la faptul că majoritatea românilor din diaspora se află în vestul Europei, tot vorbim despre o zonă foarte întinsă ca suprafață. Această sarcină e și mai dificilă dacă ne raportăm la timpul redus pe care parlamentarii îl au pentru activitate „în teritoriu” și de distanțele foarte mari care trebuie parcurse între București și zonele unde sunt concentrați românii din străinătate.

Problema este prevenită parțial de faptul că tot mai multe dintre partidele mari au început să își construiască organizații în diaspora, ceea ce ar putea asigura un canal de comunicare suplimentar și ar putea suplini lipsa fizică a parlamentarilor. De asemenea, mijloacele de comunicare online sunt o metodă bună prin care parlamentarii pentru diaspora pot stabili legături cu circumscripția. Însă rămâne problema numărului foarte mare de alegători aflați în această circumscripție. Orice efort al parlamentarilor aleși în diaspora de a ajunge în contact cu o proporție cât mai mare din cetățenii aflați în această circumscripție va fi mult mai dificil decât al parlamentarilor aleși în țară.


Legea se autoîncalcă

Conform articolului 5 din Legea 208/2015, norma de reprezentare pentru un deputat este de 73.000 de cetățeni, iar pentru un senator de 168.000. Numărul locuitorilor care se ia în calcul pentru stabilirea numărului de mandate alocat unei circumscripții este cel oferit de INS la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile. Însă legea are o problemă de coerență încă de la început, deoarece la articolul 4 se menționează faptul că „Denumirea, numerotarea și numărul de mandate aferent circumscripțiilor electorale sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din actuala lege”. Așadar, numărul de mandate pentru fiecare circumscripție este imposibil de modificat până la o viitoare revizuire a legislației electorale, chiar dacă datele INS ar putea arăta modificări la nivelul populației din județe.


Revenind la prevederile pentru circumscripția alocată diasporei, observăm că și acestea contrazic alte prevederi ale aceleiași legi, în condițiile în care acestea nu sunt prezentate ca o derogare de la prevederile articolului 5.


În primul rând, INS nu raportează date exacte privind numărul românilor cu domiciul în străinătate, comparabile cu cele oferite pentru județele țării.[6] În absența datelor INS, legea s-ar putea referi la două surse care oferă date mai precise: Registrul Electoral și cel mai recent recensământ.


Registrul Electoral

Dacă pentru alegerile din 2008 și 2012 nu exista vreun alt indicator legat de numărul românilor cu domiciliu în străinătate care ar intenționa să voteze, pentru alegerile din 2016 a apărut registrul electoral. După încheierea perioadei de înscriere a românilor cu domiciliul în străinătate în Registrul Electoral și după ce Autoritatea Electorală Permanentă a importat în registru datele de la Direcția Generală de Pașapoarte, numărul total de alegători români înscriși în Registrul Electoral comunicat de Autoritate este de 609.962. Acesta este numărul celor cu drept de vot, nu al cetățenilor cu domiciliul în afara țării, care ar putea servi drept bază pentru calcularea numărului de parlamentari care să revină acestei circumscripții.


Pe baza acestui număr, putem afirma că, pentru circumscripția alocată diasporei, un deputat va avea o normă de reprezentare de 152.490 de cetățeni cu drept de vot, iar un senator de 304.981 de cetățeni cu drept de vot.


Pentru ca norma de reprezentare impusă de Legea 208/2015 să fie respectată, circumscripția 43 ar trebui să fie reprezentată de 4 senatori și de 8 deputați, similar cu județul Mureș.


Recensământul din 2011

Recensământul din 2011 oferă informații cu privire la numărul de persoane „temporar plecate în străinătate”[7] și la numărul de persoane „plecate pentru perioadă îndelungată în străinătate”[8], fără a indica unde anume sunt plecate persoanele respective. Spre deosebire de registrul electoral, aceste cifre au avantajul că se referă și la cetățeni români sub 18 ani.[9]


Astfel, în 2011 a fost constatat un număr de 385.729 de persoane plecate temporar, respectiv 727.540 de persoane plecate pentru o perioadă îndelungată. În total, 1.113.269 de cetățeni. Dacă ne-am raporta la acest număr de români plecați în străinătate, ar însemna că, în condițiile legii actuale, un senator reprezintă 556.634 de cetățeni români, iar un deputat 278.317.


Pentru ca norma de reprezentare stipulată de lege să fie respectată, ar trebui ca circumscripția creată pentru românii din străinătate să fie reprezentată de 7 senatori și 15 deputați, ceea ce ar face-o a doua cea mai mare circumscripție electorală, după București, mai mare decât circumscripții precum Iași, Cluj, Constanța sau Prahova.


Chiar și dacă ne-am raporta doar la numărul celor plecați pentru o perioadă îndelungată și am aplica norma de reprezentare prevăzută de lege, am obține un număr de mandate identic cu cel al județului Cluj (4 senatori și 10 deputați).


Direcții pentru modificarea legislației electorale

Prin urmare, demersul de revizuire a legislației electorale trebuie să fie o prioritate pentru viitorul Parlament, pentru corectarea unor astfel de inadvertențe care afectează direct calitatea reprezentării unui segment important, cel puțin din punct de vedere numeric, din electorat în Parlamentul României. Modificarea legii se poate face în două direcții principale (pornind de la premisa că nu se va urmări eliminarea acestei circumscripții sau scăderea numărului de parlamentari):


I) Consfințirea actualului număr de parlamentari alocați circumscripției pentru diaspora printr-o derogare de la principiul normei de reprezentare.


Cu alte cuvinte, trebuie exprimat clar faptul că modul de stabilire a numărului de parlamentari alocați diasporei este o excepție în raport cu celelalte 42 de circumscripții din țară, iar motivele pentru stabilirea acestei excepții ar trebui să fie bine explicate de către legiuitor.


II) Creșterea numărului de parlamentari alocați circumscripției pentru diaspora.


În această situație, ce soluții pot fi găsite pentru a stabili un număr corect de parlamentari pentru diaspora? Considerăm că următoarele două variante sunt cele mai potrivite pentru contextul românesc.


  • Păstrarea normei de reprezentare prevăzută de Legea 208/2015 și raportarea la numărul celor înscriși în registrul electoral
  • Păstrarea normei de reprezentare prevăzută de Legea 208/2015 și raportarea la cifrele oferite de cel mai recent recensământ

  • În absența unor măsurări corecte și actualizate ale numărului cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care să îi încludă și pe cei fără drept de vot, numărul celor înscriși în registrul electoral (voluntar sau aflați în evidențele statului român) poate reprezenta baza de calcul pentru stabilirea numărului de parlamentari care trebuie să revină diasporei. În acest moment aplicarea acestei soluții ar însemna mărirea numărului de parlamentari de la patru deputați și doi senatori la opt deputați și patru senatori, iar pentru 2020 este plauzibilă creșterea chiar la zece deputați și cinci senatori, așa cum este cazul județelor cu număr mare de alegători precum Cluj, Timiș, Bacău, Constanța. O asemenea modificare ar crește interesul partidelor politice pentru această circumscripție și ar crește miza alegerilor parlamentare în străinătate.


Un element suplimentar ar fi obținerea de către AEP de la Direcția Generală de Pașapoarte și a datelor despre cetățenii fără drept de vot aflați în evidențe, iar numărul de mandate pentru diaspora să fie obținut prin raportarea la norma de reprezentare a numărului total de cetățeni cu drept de vot înscriși în registru și al celor fără drept de vot aflați în evidențe.

Datele din recensământ au avantajul că oferă cea mai bună aproximare a numărului de români din străinătate (chiar dacă vor oferi mereu o subestimare a numărului real), dar au și dezavantajul că își pierd din actualitate pe măsură ce ne îndepărtăm de anul în care au fost culese.


Alte variante posibile:


  • Reintroducerea unui criteriu geografic

Criteriul geografic ar urma să ia în considerare acele zone sau state unde există un grad ridicat de concentrare a cetățenilor români. De exemplu, se poate stabili că Italia și Spania, unde se află cel mai mare număr de români, să primească fiecare câte un deputat. Sau se poate utiliza norma de reprezentare prevăzută de lege pentru a stabili numărul exact de parlamentari pentru fiecare, pentru a nu avea noi probleme legate de proporționalitate.


Deci nu ne referim la reintroducerea colegiilor electorale din 2008 și 2012, care induceau de asemenea probleme mari de proporționalitate în raport cu numărul românilor din fiecare dintre ele,[10] ci de crearea unor circumscripții separate, fiecare cu candidați diferiți. În esență, această variantă s-ar regăsi în modelul folosit de Tunisia, după „Primăvara arabă”.


  • Raportarea la prezența la vot

Legislația din Portugalia și Croația oferă exemple cu privire la această situație. În Portugalia au fost create două circumscripții electorale pentru diaspora. Fiecare primește un mandat din oficiu și un mandat suplimentar dacă prezența la vot este de cel puțin 55.000 de persoane. În România, legea ar putea continua să prevadă ca număr minim de parlamentari pentru diaspora 2 senatori și 4 deputați, însă dacă numărul celor care votează atinge un anumit prag, numărul de mandate să fie suplimentat. De exemplu, dacă pentru Camera Deputaților votează un echivalent a cinci norme de reprezentare (adică minim 365.000 de cetățeni), să fie alocat și un al cincilea mandat.


În Croația, numărul mandatelor se calculează în funcție de numărul mediu de voturi necesar pentru obținerea unui mandat la nivel național. Pentru Camera Deputaților din România, în cazul unei prezențe la vot similare cu cea din 2012 (aproape 7,5 milioane de cetățeni) și raportat la numărul de deputați (308, fără cei 18 ai minorităților naționale), numărul mediu de voturi necesar pentru un mandat ar fi de aproximativ 24.350.


Acest tip de calcul ar putea dezavantaja diaspora dacă prezența la vot este mică și dacă legea nu menține cele patru mandate de deputat ca număr minim. Deși este de așteptat ca prezența la vot la aceste alegeri să fie mai mare decât în 2012, când a fost puțin peste 60.000, este puțin probabil ca ea să atingă nivelul prezenței de la turu 2 al alegerilor prezidențiale din 2014 (peste 377.000) sau măcar de la primul tur (peste 161.000), având în vedere că doar 6673 de cetățeni au optat pentru votul prin corespondență, vor exista doar 7 secții speciale pentru localități cu minim 100 de români înscriși în registrul electoral cu opțiunea de vot în secție, iar în rest răspândirea secțiilor de votare va fi similară cu cea de la alegerile din 2012 sau din 2014.



[1] http://www.becparlamentare2012.ro/DOCUMENTE/Legisl...

[2] În contextul unei prezențe reduse la vot și al unei formule de alocare a mandatelor care punea accentul pe proporționalitate la nivel național și al circumscripțiilor, la nivelul colegiilor din diaspora s-a ajuns la unele rezultate foarte neobișnuite, precum cel al deputatului UDMR Koto Jozsef, care a primit mandatul din colegiul 4 cu doar 35 de voturi și după ce s-a clasat al șaptelea. Astfel de situații au aruncat o urmă de derizoriu asupra ideii de reprezentare a diasporei în Parlamentul României.

[3] http://www.roaep.ro/prezentare/comunicat-de-presa/...

[4] http://www.bec2014.ro/rezultate-finale-16-noiembri...

[5] Cu excepția notabilă la alegerile din 11 decembrie 2016 a candidatului PNL Mihai Voicu, care candidează pentru un mandat de deputat în diaspora după ce a reprezentat mai mult de 10 ani alegătorii din județul Dolj.

[6] http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tem...

[7] http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/, tab. 19.

[8] http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/, tab. 20.

[9] Deși una dintre categoriile de vârstă este 15-19 ani, ceea ce nu permite diferențierea între cei cu drept de vot și cei fără drept de vot din această categorie.

[10] Deputatul pentru colegiul 1 (Europa de Nord și de Vest) acoperea un număr de cetățeni români de câteva zeci de ori mai mare decât, de exemplu, deputatul din colegiul 4.