Text apărut inițial pe site-ul Cogitus


Migraţia internaţională de muncă a fost pe parcursul ultimilor ani principalul proces de schimbarea societăţii româneşti. Doar în ultimul deceniu, peste 25% dintre gospodăriile din România au avut sau continuă să aibă un membru plecat la muncă în străinătate. Impactul migraţiei este nu doar amplu ci şi extrem de complex, cu efecte pe termen scurt şi lung asupra persoanelor implicate în migraţie şi asupra familiilor lor, dar şi asupra restului societăţii. În cazul României a existat un rol economic vizibil datorită faptului că banii trimişi au echilibrat deficitul comercial şi au dus la stabilitate financiară, iar taxele din consumul mult crescut au alimentat bugetul de stat (Horváth şi Anghel 2009). Tot ca urmare a migraţiei, şomajul a fost scăzut şi continuă să fie şi în timp de criză la nivele dintre cele mai scăzute din Europa.


În acelaşi timp însă, impactul migraţiei se face simţit şi asupra altor aspecte ale vieţii sociale: relaţii de familie, consum de servicii de sănătate şi educaţie, capital uman, norme sociale etc. Nu în ultimul rând, migraţia are o influenţă complexă asupra politicii din România, prea puţin analizată şi discutată. Este adevărat că modul în care votează cetăţenii români din afara ţării a intrat în atenţiacomentatorilor, în special după alegerile prezidenţiale din 2009. Totuși, doar într-o mică măsură au fost evaluate şi puse în discuţie categorii mai largi de efecte asupra migranţilor dar şi asupra celor care au fost migranţi şi s-au întors în ţară, precum şi asupra familiilor din ţară a celor care sunt plecaţi.


Datele unui sondaj realizat de Cogitus la sfârşitul lunii martie[1]oferă câteva evaluări proaspete asupra unui fenomen cu o dinamică rapidă. Întrebarea de ansamblu este dacă migraţia constituie o resursă din perspectiva culturii politice sau, dimpotrivă, este un factor ce impune constrângeri suplimentare asupra schimbării culturale, contribuind la apariţia unui tip de cetăţean care este prea puţin pregătit ori dispus să apere valorile democratice din societatea sa.


Mai întâi, câteva cuvinte despre motivele posibile pentru care în ultimele alegeri distribuţia voturilor în rândul cetăţenilor români care au votat în afara ţării a fost substanţial diferită de cea din interiorul României. Sunt cel puţin patru tipuri de explicaţii posibile:

  • Migranţii tind să aibă atribute socio-demografice şi atitudinale distincte, care sunt favorabile migraţiei (sau situaţiei în care au un migrant în familie) şi, în acelaşi timp, au efect şi asupra atitudinilor şi comportamentelor politice.
  • Accesul tinde să fie mai dificil la secţii de vot în afara ţării, fapt care creşte ponderea celor extrem de motivaţi să voteze în rândul românilor din străinătate.
  • Informaţiile despre politica din ţară au fost diferite. Cei din afara ţării tind să se bazeze mai mult pe informaţiile de pe internet şi mai puţin pe cele de la televiziunile din ţară.
  • Experienţa migraţiei are efecte de învăţare socială, datorită interacţiunii cu instituţii care funcţionează altfel decât cele din ţară, precum şi cu oameni diferiţi din punct de vedere cultural. În privinţa acestui din urmă aspect, cercetările de psihologie socială şi de ştiinţe politice au identificat trei tipuri diferite de rezultate ale expunerii la diversitate culturală. Astfel, teoria contactului afirmă că diversitatea diluează diferenţele între grupuri şi contribuie la creşterea solidarităţii între categorii diferite (Allport 1954). Dimpotrivă, teoria conflictului prezice o întărire a graniţelor între grupuri, întărind solidaritatea doar în interiorul lor nu şi între ele (ex. Bobo şi Tuan 2006). Mai recent, a fost propusă o teorie a contracţiei (constrict theory), conform căreia ambele tipuri de solidarităţi, în interiorul grupului şi între grupuri, sunt diminuate în urma expunerii la diversitate culturală (Putnam 2007).

Cum stau lucrurile în cazul României, pe datele sondajului Cogitus?

O primă categorie de diferenţe între foştii migranţi şi restul populaţiei ţine de modul de informare. Cei care au lucrat în străinătate se uită mai puţin la televizor, ascultă mai mult radioul şi folosesc mai frecvent internetul. Diferenţa este în parte urmarea structurii pe vârste diferite, însă nu complet. Interesul faţă de ştiri este similar între cei care au fost plecaţi şi restul populaţiei, însă în rândul celor dintâi proporţia celor care citesc/urmăresc ştiri zilnic şi stau mult pe internet este mai mare decât în rândul celor care nu au fost în străinătate.


Moralitatea civică este un concept care are în vedere respectul pentru norme şi reguli ale societăţii, un nivel scăzut explicând disponibilitatea cetăţenilor pentru corupţie şi free-riding (Letki 2006, 306)[2]. Datele sondajului indică o diferenţă semnificativă statistic între cei care au lucrat în străinătate şi ceilalţi, în favoarea celor din urmă. În acelaşi timp, nivelul de încredere interpersonală, termen care prezice deschiderea pentru cooperare cu persoane diverse, este mai ridicat în rândul foştilor migranţi.

În ceea ce priveşte preferinţele ideologice, proporţia celor care se plasează pe o axă stânga – dreapta este aproape identică, 87%, în rândul foştilor migranţi şi al celorlalţi subiecţi, în creştere faţă de estimări similare din anii trecuţi: 63% în 1996, 66% în 2004 (Bădescu şi Sum 2005). În acelaşi timp, cei care au fost plecaţi în străinătate sunt în medie uşor mai de drepta. Diferenţa este mai ridicată în rândul celor care au absolvit liceul (6,5 faţă de 5,2, pe o axă de la 0 la 10).


Rezultatele unei întrebări deschise privind votul pentru un partid sau formaţiune politică în cazul în care alegerile pentru parlament ar avea loc la sfârşitul săptămânii arată câteva diferenţe între cei care au fost plecaţi la muncă în străinătate şi ceilalţi. Atât simpatizanţii PNL cât şi cei ai PSD au proporţii ceva mai ridicate de foşti migranţi decât PDL (diferenţa este de 5%).

În acelaşi timp, însă, dintre cei care au ales USL, doar 2% sunt foşti migranţi, în comparaţie cu 11% – proporţia de foşti migranţi în întreg eşantionul. Diferenţa provine în mare măsură din faptul că susţinătorii USL sunt în medie mai în vârstă, se uită mai mult la televizor şi folosesc mai puţin internetul decât cei care au călătorit în străinătate. Astfel, datele arată cum susţinerea pentru USL este dublă în rândul celor care se uită mai mult de o oră pe zi la televizor decât în rândul celorlalţi, în timp ce între utilizatorii de internet, susţinerea pentru USL este de trei ori mai redusă decât în rândul celor care nu folosesc internetul.


În fine, în rândul celor care afirmă că nu ar vota, proporţia celor care au fost migranţi este mai mare cu 3% decât în eşantion.

Câteva concluzii

Studiile recente asupra culturii politice în România oferă imaginea unei societăţi destul de asemănătoare celorlalte societăţi estice, plasată între ţările foste sovietice şi cele intrate anterior nouă în UE, dar la o distanţă considerabilă şi cu puţine schimbări în ultimii ani faţă de democraţiile cu tradiţie îndelungată. De regulă, cultura politică se schimbă încet în timp. Cum stau cetăţenii români? Este migraţia o resursă din perspectiva culturii politice sau, dimpotrivă, este un factor ce impune constrângeri suplimentare asupra democratizării?


Datele sondajului Cogitus pun în evidenţă câteva diferenţe de atitudini şi comportamente politice între cei care au fost plecaţi la lucru în străinătate şi restul populaţiei. O parte sunt urmarea faptului că foştii migranţi sunt în medie mai tineri decât restul populaţiei. Rămân însă câteva diferenţe ce ar putea fi efectul experienţei migraţiei temporare de muncă: o deschidere mai mare pentru cooperare dar şi un grad mai scăzut de moralitate civică, precum şi o plasare ideologică mai înspre dreapta.


[1] Sondajul a fost realizat telefonic în perioada 25-31 martie pe un eşantion de 600 de subiecţi, aleator şi stratificat în funcţie de mărimea localităţii şi aria culturală. Marja maximă de eroare este 4% pentru un nivel de încredere de 95%.

[2] Nivelul de moralitate civică a fost estimat printr-un indice compus, pornind de la întrebări de tipul: „Cât de justificat este să … să plăteşti anumite servicii fără chitanţă / să nu plăteşti impozite şi taxe dacă ai ocazia / să mergi cu autobuzul fără bilet”